sinceritate

12 decembrie 2008:

De cate ori ma minunez de milioanele de specii de flori care pot fi gasite pe pamant… De cate ori ma intreb daca stie cineva denumirea fiecareia dintre ele…De cate ori ma intreb cum de am meritat noi, oamenii, dreptul de a admira zi de zi aceste minuni ale lui Dumnezeu…Observi, privesti, incepi sa le admiri, simti (sau poate nu) o unda de placere vizuala care ti se strecoara pe nesimtite in suflet. Poate tu nu observi, pentru ca esti nepasator de obicei, dar un mic miracol ti-a fost daruit in acel moment. E trist cat de putini oameni stiu sa se bucure de acele momente si sa le pretuiasca la justa lor valoare.

Acelasi lucru se intampla si in alte situatii mai mult sau mai putin complicate impresurate printre secundele vietilor noastre. E trist cat de rar imi e dat sa ma minunez intalnind o persoana cu adevarat sincera, cat de rar pot sa simt acea licarire in suflet stiind ca mai este cineva caruia ii pasa. Ii pasa de sine, ii pasa de cei din jur si nu isi permite sa isi murdareasca sufletul si lumea minunata din jurul sau mintind. Sinceritatea nu mai e o prioritatea in viata omului de azi, nici nu stiu daca a fost candva. Sinceritatea e printre ultimele prioritati pe liste lungi de enumerari, sau poate nici nu e amintita. Am decazut. Valoarea nostra ca oameni, ca fiinte rationale a scazut considerabil. De fapt, nu a cazut ea singura, noi am doborat-o ca niste dobitoci, ca niste neexperimentati, ca niste zombi nepasatori care trec prin lumea asta clatinandu-se dintr-o ideologie in alta fara a mai avea principii.

Obisnuiam sa cred in oameni. Obisnuiam sa cred ca mai exista dreptate, ca mai exista sinceritate. Acum nu mai cred. Nu mai cred ca sunt persoane care au principii si valori.

Nu mai cred ca mi-ai spus adevarul. Sau cel putin, poate mi-ai spus un adevar in care tu insuti ai vrut sa crezi, dar nu ai reusit, lasandu-ti valorile sa se prabuseasca in imensul abis al lumii virtuale… Si iarasi vreau sa cred in tine, dar meriti oare?

Asculta: Katie Melua - Just like heaven