10 decembrie 2008:
Am citit cu ceva timp in urma un citat care din oarecare motive mi-a ramas in memorie. Suna cam asa: ” Daca s-ar cladi casa fericirii, cea mai mare incapere ar fi sala de asteptare…”. Sa fie oare asa? In ziua de azi toata lumea cauta sa fie fericita. Toti incearca sa faca cat mai multe lucruri in viata care sa le dea dreptul de a spune ca sunt fericiti. Majoritatea nu se multumesc cu ceea ce au, vor mai mult, se plang ca nu au destui bani, ca nu au comfortul, jobul sau posibilitatile pe care ar vrea sa le aiba. Nimic nu este indeajuns pentru ei. Se straduiesc din rasputeri sa fie fericiti, sa gaseasca acea unda de placere pe care ar putea sa le-o dea implinirea, sa ajunga in acel loc in care nu mai au nevoie de nimic si fericirea ar umple atmosfera cu atomii ei parfumati. Asa se face ca toti acesti oameni cred in fericire, o doresc cu toate firele sufletului lor, iar daca ar gasi-o, daca li s-ar da sansa sa o atinga, ar strivi-o intr-o clipita fara sa isi dea seama ca au distrus-o in goana nebunatica si nesabuita dupa fericire. Acest cuvant exista in dictionarul fiecarei limbi de pe glob, dar in niciunul din aceste dictionare nu este specificat sensul lui adevarat. Sensul cel mai des intalnit ar fi: “fericire = stare de multumire sufleteasca intensa si deplina. Stare de satisfactie deplina.”. Alegeti oricare alt sens din cele gasite prin dictionare, dar niciunul din ele nu exprima sensul “fericirii” real, cel dat de intelesul contextual existent al acestui cuvant, sensul dat de utilizarea si aplicarea acestuia in viata noastra de zi cu zi. In acceptia multora dintre noi, sensul “fericirii” ar fi: “un scop in viata, un lucru la care toata lumea aspira si doar unora le este dat sa-l atinga, misiune imposibila…” si lista poate continua in aceeasi maniera.
De-a lungul timpului, pe parcursul scurtei mele existente, mi-am dat seama de ceea ce inseamna cu adevarat fericirea. Totul a inceput cu mult timp in urma, in momentul in care mi-am permis sa trag cu ochiul la stirile de la televizor la care nu aveam dreptul sa ma uit. Am prins un moment dintr-un reportaj despre Africa, si anume un copil care plangea, un copil caruia i se rupea sufletul plangand, avand in fundal niste ruine si o gramada de oameni alergand in toate partile. In acele momente, eu stateam in casa, la cald, alaturi de familia mea, jucandu-ma cu papusile mostenite de la surorile mele mai mari. Ma mira acum faptul ca inca de pe atunci aveam intrebari si dileme existentiale, dar sclipirea pe care am avut-o in acele momente mi-a schimbat radical modul de a privi viata. Mi-am dat seama ca desi mama ma ocara in fiecare zi, de cateva ori pe zi, pentru ca eram neascultatoare, desi trebuia sa ascult de surorile mele si sa fac mereu ceea ce vroiau ele, desi nu aveam jucariile pe care mi le doream si ma jucam cu cele mostenite de la surori, desi multe in viata mea nu imi conveneau, eram totusi fericita, aveam tot de ce aveam nevoie pentru a duce un trai normal. Am inteles ca a fi fericit nu inseamna sa ai tot ce-i mai bun in lume, ci sa ai doar strictul necesar.
Mai tarziu am inteles ca fericirea nu e de fapt o destinatie, un lucru la care trebuie sa aspiri, un lucru pe care trebuie sa il obtii cu orice pret in viata. Fericirea consta in modul in care iti traiesti viata, in ceea ce faci zi de zi, in oamenii pe care ii iubesti, in atitudinea pe care o ai fata de tot ce te inconjoara, in cat de des zambesti cu adevarat, in cat de des ai fluturasi in stomac, in cat de des privesti spre cer si iti spui ca e o zi frumoasa desi e innorat, in cat de des vezi un copil care plange si te intrebi ce ai putea sa faci ca sa ii stergi lacrimile, in cat de des vezi un prieten cu probleme si imediat iti apare in minte dorinta de a-l ajuta sa iasa din impas, in cat de des iti permiti sa iesi la o plimbare doar ca sa admiri minunile date de Dumnezeu in lumea asta, in cat de des iti spui si crezi ca esti fericit(a) indiferent de cate necazuri ai… Aceasta ar fi definitia fericirii care cred eu ca merita sa apara in toate dictionarele explicative din lume, definitia pe care ar trebui sa si-o insuseasca toti oamenii pentru a putea sa fie cu adevarat fericiti.
Drumul e mai frumos decat posibilul loc in care ai ajunge. Nu cautati fericirea in viitor, in lucruri, obiecte sau intamplari. Regasiti-o in voi insiva, regasiti-o in micile bucurii ale vietii actuale. Nu o cautati, nu o asteptati… Simtiti-o!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu