Exista unele momente in viata cand pur si simplu esti confuz, dezorientat, ai impresia ca nimic nu are sens si ca orice ai face nimic nu se va schimba. Totul pare inutil, tot ce ti se pare frumos se intampla numai in filme sau in cantece de dragoste, iar tu stai pe margine si privesti cum viata trece pe langa tine. In momentele astea de ***** incepi sa iti amintesti de anii de liceu in care aceeasi viata frumoasa si interesanta pe care ai visat-o si planificat-o pentru tine insati inca din generala iti zambeste frumos din celalalt capat al culoarului, iar tu stai dezamagita in fata usii laboratorului de fizica asteptand pe proful de romana sa vina cu vestitul lui catalog visiniu sa iti mai dea o runda de tremurici si picaturi mici de apa in spate. Iti amintesti de clipele in care ieseai dupa 7 ore de chin din acelasi laborator de fizica, infometata, gandindu-te la dezordinea ce te asteapta in minunata camera de camin care te-a gazduit timp de vreo trei ani, iar la capatul scarilor te asteapta cu o noua runda de zambete sarcastice si subtile tipul ala dragut din clasa paralela impreuna cu prietenul lui, probabil cel mai bun, doi narcisisti, care stiu numai sa suceasca mintile fetelor si sa isi cumpere haine la moda din mall-urile din bucuresti cand mergeau pe acolo cand aveau parintii afaceri in oras. Lasai umila privirea in jos, te faceai ca nu observi si ca nu iti pasa, pe scurt, luai atitudinea aia de ratusca cea urata pe care o asteptau tipii de langa scari ca sa se simta si ei inca o data bine in ziua respectiva. Nu intelegeai multe pe atunci. Stiai ca esti inteligenta, ca daca ai folosi fardurile pe care ti le-ai cumparat acu vreo doua luni impreuna cu sora ta, daca ai da o raita prin magazine si in loc de adidasi si tricouri largi ti-ai lua niste balerini draguti si o bluzita draguta care sa te puna in valoare, ai da gata orice baiat care ar trece pe langa tine (in special pe tipii limitati de la capatul scarilor), iar miss preuniversitaria de anul asta(si cea anul trecut, de fapt) ar fi zero pe langa tine (ok, nu chiar zero, 5 din 10 sa zicem), dar iti lipsea ceva. Stiai asta, ai fi vrut ca totul sa se schimbe, doar ai visat intotdeauna ca la varsta asta sa iti traiesti altfel viata, ca drumul de la liceu pana la camin sa il faci altfel, iar holurile liceului sa nu mai fie un calapod de care treci mereu de parca ai fi tu condamnatul in loc sa fii calaul, ti se parea ca te straduiesti din rasputeri sa schimbi ceva, sa desenezi totul in asa fel incat sa coincida cu schitele tale din generala, dar nimic nu iti reusea. Poate ceva din trecut, poate ceva din viitor, poate chiar prezentul nu te lasa sa mergi mai departe, sa uiti, sa ierti, sa iei viata de mana si sa incepi sa o traiesti. Pe atunci te simteai inutila, credeai ca toata viata va fi asa, ca daca ti-a inselat increderea primul om la care ai tinut cu adevarat, fara sa ii ceri nimic in schimb, fara sa ii vezi defectele, fara sa iti pese ce credeau ceilalti, la fel vor face toti ceilalti. Vroiai sa treci singura prin viata, sa nu mai crezi in nimeni si nimic, sa te detasezi de lume, sa obtii ce-i al tau si sa stii ca ai facut asta singura fara sa fii datoare nimanui, fara sa iti ceara nimeni nimic inapoi. Vroiai sa ii trimiti pe toti naibii, sa te concentrezi pe oamenii care tin la tine cu adevarat si sa faci totul pentru ei. Vroiai sa negi tot ce se intamplase pana atunci, sa uiti fara sa ierti, sa uiti cand inca mai sperai. Si ai reusit sa faci asta timp de patru ani. Ai reusit sa te inchistezi in lumea ta, sa nu lasi pe nimeni inauntru, sa iti amintesti din cand in cand de trecut, sa nu dormi o noapte crezand ca totul se va transforma intr-o poveste la miezul noptii si vei reusi in sfarsit sa schimbi ceva. Apoi te trezeai dimineata si o luai de la capat in lumea ta mica, invizibila si oarecum ostila celor din jur.
Amintirea unor momente de genul asta poate avea doua efecte aspra ta: fie te gandesti cum ai pierdut tu anii de liceu fiind o prostuta care nu isi dadea seama de ceea ce facea ea insasi cu viata ei, intri o depresie profunda si te gandesti unde ai ascuns lama aia cu care iti ascuteai creioanele in liceu, fie ranjesti frumos pe sub mustati si iti dai o runda de aplauze virtuale amintindu-ti cum mai ieri te plimbai, indiferenta, zambareata si plina de viata prin parc, iar tipul de la capatul holului mai ca nu si-a sucit gatul uitandu-se in urma ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu