Viata asta e o ciudatenie. Cu toate astea... imi place sa o traiesc, imi place sa profit de fiecare milisecunda, fie ca dorm, fie ca merg pe strada, fie ca ma chinui sa invat la finante dormitand deasupra cartii. Multi dintre noi fac asta, indiferent daca constient sau nu.
Totusi, astazi mi-am dat seama de un lucru care alteori mi se parea atat de evident. Toti avem o multime de oameni in vietile noastre. Pe unii ii cunoastem mai bine, pe altii mai putin bine. La unii tinem mai mult, la altii mai putin. Pe unii ii intelegem mai bine, pe alti doar cateodata, iar pe ceilalti deloc. Dar cat de multi dintre noi se gandesc macar o data in saptamana sau macar o data pe luna la impactul sau influenta pe care toti acesti oameni o au asupra vietilor noastre. Este evident ca toti cunoastem foarte bine persoanele fara de care nu am fi ceea ce suntem: daca in fiecare zi parintii nu ne-ar asigura din punct de vedere material, daca nu ar fi vreun profesor care sa ne stimuleze cu o nota de doi sau cu o mustrare in fata colegilor, daca nu ar fi macar un prieten care sa planga pe umarul nostru sau pe umarul caruia ne putem noi varsa amarul atunci cand ne e greu.
Putini dintre noi insa observa micile momente in care oameni mai mult sau mai putin apropiati de noi pur si simplu ne fac ziua. Daca de dimineata toate mergeau pe dos, sau si mai rau, daca de o saptamana te ridici din pat in fiecare dimineata vrand sa arunci capul inapoi in perna si sa il lasi acolo pentru macar inca cateva ore; apoi iesi din casa cu fata botita de nesomn sau de somn putin si te impiedici la prima scara, pentru ca, ce sa-i faci, fortele universului conspira impotriva ta, ajungi la servici sau la facultate si seful iti sparge niste oale de cap sau afli in ultimul moment de o lucrare care valoreaza nu stiu cat la suta din nota finala; ajungi intr-un moment in care cineva, care apare de nici nu stii de unde, prin cateva cuvinte simple si poate sincere sau un gest nevinovat si dragut, sau o privire mai ciudata sau mai speciala, iti schimba ziua, iti schimba atitudinea, te face sa uiti de noaptea nedormita, de fortele malefice ale universului, de seful chel si grasun care stie numai sa se balbaie cand vorbeste cu angajatii, de lucrarea pentru care nu mai poti sa faci mare lucru. Acea persoana, desi poate pana atunci nu insemna nimic in viata ta si probabil nu o sa mai insemne nimic de atunci incolo, ti-a daruit o raza de lumina, un zambet sincer, si o mica sclipire in ochi, chiar daca numai pentru cateva momente. Ziua incepe sa fie altfel. Privesti altfel oamenii si lucrurile din jurul tau. Comunici si tratezi atfel oamenii pe care ii intalnesti in acea zi. Treci dintr-o stare in alta, desi mai ieri te bateai cu pumnul in piept ca asa ceva nu poate sa ti se intample tocmai tie.
De ce toate astea? Pentru ca unui om i-a pasat de tine, inconstient probabil si pentru el si pentru tine. Pentru ca un om, dintre toti oamenii din jurul tau, a indraznit sa aiba alta atitudine si sa ii contamineze si pe cei din jur. Pentru ca o persoana a privit altfel viata si te-a lasat sa o vezi si tu prin ochii lui, ti-a aratat cat de frumoasa poate fi ea doar daca schimbi lentilele. Sunt putini astfel de oameni in ziua de azi, dar multi dintre noi sunt prea ocupati ca sa ii observe.
E pacat. E trist. E nedrept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu