Once in a lifetime

As vrea sa postez acum, la aceasta ora tarzie, sau poate matinala pentru unii, o bucatica de text pe care am scris-o acum cateva saptamani, pe la sfarsitul lui decembrie, dar, din anumite motive, nu am avut curajul sa o public atunci.

In textul de pe 27 decembrie vorbeam despre iubire, despre ce inseamna sa iubesti, despre cum se schimba fiinta ta in cateva secunde, doar cand incepi sa iti amintesti de iubire, indiferent daca stii sau nu ce este ea. Daca inca nu ati citit acea bucatica de text, va invit sa o faceti acum: "Love is in the air..." , iar apoi sa cititi continuarea de mai jos.

27 decembrie 2009
"Am scris randurile de mai sus incercand sa descriu niste momente din trecut, niste momente frumoase, pe care cel mai probabil nu le voi uita niciodata. Oricat de mult as incerca, nu voi putea niciodata sa imi explic de ce. La fel cum nu imi voi putea explica niciodata de unde au aparut acele sentimente sau ce avea persoana care le-a provocat special si cum a reusit sa faca acest lucru. Nu pot sa imi explic nici de ce mi-am amintit tocmai acum de acele momente pe care as putea sa le numesc speciale, din trecut. De ce speciale? Pentru ca ceva in interiorul meu imi spune ca, cu parere de rau, nu le voi mai simti sau retrai vreodata. It happens once in a lifetime. E trist pe de o parte, dar frumos in acelasi timp. E o amintire pe cat de frumoasa, pe atat de dureroasa. S-ar putea ca unii dintre voi sa ma creada masochista, dar e o durere placuta. Sunt amintiri care undeva intr-un colt de ochi imi aduc cate o lacrima from time to time. N-as putea sa spun daca sunt lacrimi de regret, de nostalgie, de speranta sau pur si simplu lacrimi din trecut care reinvie din cand in cand umezind o cicatrice uitata care mai trebuie pansata din timp in timp. Sunt amintiti frumoase, fara de care sunt sigura ca nu as avea puterea sa merg azi mai departe, sunt amintiri sincere, fara de care sunt sigura ca as fi alt om astazi, sunt amintiri care ma ajuta sa imi amintesc cine sunt si ce valori am avut si inca mai am. Lacrimile ar putea fi un semn ca sentimentele de atunci nu s-au stins si ca o parte din ele inca mai contin o bucatica de jaratec. Dar realitatea, poate faptul ca am crescut, m-am maturizat si am inceput sa vad viata cu alti ochi ma fac sa inteleg ca lacrimile sunt doar niste picaturi menite sa imi arate ca inca mai este ceva uman in mine si ca momentele frumoase, dar dureroase din trecut nu au reusit sa omoare tot ce era frumos si gingas in fiinta mea.

Eram copii. Eram copii si nu stiam ce vroiam de la viata. Nici acum nu stim, dar nu mai avem nicio sansa sa simtim acea feerie, sa fim la fel de naivi, sa ne permitem sa avem aripi, sa zburam si sa iubim neconditionat. A fost frumos trecutul. Fara el nu am fi in prezent. Fara el nu am putea sa visam azi la un viitor mai bun, mai naiv, mai inocent..."

Si o melodie in ton cu textul.... Igor Krutoi - You in my september