O intrebare simpla: ce este iubirea? „Un lung prilej pentru durere” ar spune Eminescu. Este absolut probabil ca in secolul respectiv, sa fi fost intr-adevar asa. Un secol in care iubirea nici macar nu era iubire. Un secol in care totul se cladea pe intelegeri, pe invoieli, pe „mie imi convine”. Un secol in care oamenii uitasera sa mai spuna ce simteau, sa mai spuna ce vroiau cu adevarat de la viata. Un secol in care, in goana pentru liberalism, dreptate, etc, oamenii uitasera de iubire. S-a mai schimbat ceva de atunci?
Doar cateva detalii. Iubirea este iubire. Doar in pat. Totul de cladeste pe intelegeri, pe invoieli. Doar pe bani. Totul se face pe „mie imi convine”. Dar ar fi mai bine „sa nu iti convina si tie”. Oamenii spun ceea ce simt. Si ce nu simt. Oamenii spun ce vor de la viata. Dar vor prea multe. Oamenii sunt intr-o goana permanenta si nebuna. Dar e pacat ca nu au drept tinta decat bani si avere. Oamenii isi amintesc in mod constant de iubire, dar uita sa o inteleaga. Pentru ei, iubirea e doar un alt ingredient care umple platoul vietii si il face mai condimentat si mai frumos. Ei uita ca iubirea e totul. Ca de la ea incepe totul. Ca incepi sa traiesti doar atunci cand stii sa iubesti. Ca viata incepe sa aiba sens doar atunci cand iubirea ta ajunge la ceilalti. Ca ai sanse sa ajungi undeva cand intelegi ca pentru a fi iubit, trebuie mai intai sa iubesti. Multi cauta iubirea acolo unde ea nu este. Multi o au si o abandoneaza la o margine de drum, fara sa le pese. Isi mai amintesc de ea cand trec pe acolo, dar praful in urma masinii luxoase sterge orice urma de melancolie sau regret. Multi o vor intr-atat de mult incat o sugruma cu dorinta lor. Multi o au si nu o merita. Multi o merita si nu o au. Putini sunt cei care o inteleg, o dau celorlalti fara sa le pese daca se va termina vreodata sau nu, si o primesc inapoi inzecit, fara sa isi dea seama poate. Asa e, toti avem iubire in noi, toti putem iubi, trebuie doar sa o gasim undeva intr-un coltisor al inimii noastre si sa o eliberam, sa o lasam sa iasa din teminta intunecoasa, sa o dam celorlalti, sa o dam cu adevarat celor pe care pretindem ca ii iubim, sa o dam celor de care ne pasa, celor pe care ii uram de moarte, celor care ne urasc, celor pe care nici macar nu ii cunoastem, celor care nici macar nu ne cunosc. Iti ia mai mult efort sa te speli pe dinti dimineata decat sa oferi un pic de iubire in fiecare zi fiecarui om pe care il intalnesti. Lumea ar fi mai frumoasa. Si tu ai avea mult mai multe sanse sa fii iubit inapoi.
S-ar putea ca textul de mai sus sa fie un pic sporadic si poate de neinteles, dar atat am putut debita la trei noaptea, cand nervii mei nu mai puteau, ochii aveau nevoie de niste chibrituri pentru ca singuri nu le placea, perna statea alaturi si imi facea din ochi, parca o auzeam pe mama spunand: „Inchide lumina, ca nu tu o platesti!”, aveam chef sa dau o palma(poate doua) unui tip si sa il sarut arzator pe un altul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu