Mi-am amintit.

Am dat din intamplare peste un blog. Un blog frumos, iar mai mult decat atat, un articol frumos. Un articol vechi ce-i drept, dar asa frumos. Un articol, un blog, scrise de un basarabean. Simplu, sincer, indraznet. Fara frica de a fi judecat. Fara dorinta acuta de fi cel mai bun sau de a copia pe un altul care si-a gasit succesul.  Un blog din care poti sa iti dai seama cine si cum e omul ala. Sau cel putin eu am crezut ca am putut. Un blog simplu, dar cu atata inteles. Un blog cu un blogroll imens. Majoritatea tineri frumosi, basarabeni. Tineri care ma fac sa fiu mandra de unde am pornit. Tineri care ma fac sa ma gandesc cum ar fi fost daca acum 8 ani luam o alta decizie. Ar fi fost frumos oricum, asa cum e si acum. Poate i-as fi cunoscut pe unii dintre ei. Dar acum e suficient sa le citesc blogurile si sa zambesc stiind ca Moldova ii are acolo in inima ei. Mi-am amintit de unde vine pasiunea mea, de unde atata viata in inima mea. Mi-am amintit de unde vin: un loc frumos, cu oameni si mai frumosi. Un loc numit Moldova, un loc cu o inima mare. O inima de care atatia trag in toate partile. O inima careia acum ceva timp i-au taiat capul si picioarele. O inima care totusi mai bate prin acesti tineri.