Au trecut 6 ani. Nu e nici mult si nu e nici putin. 6 ani in care am petrecut cu ai mei sarbatorile si atat. Nici nu stiu daca au fost 30 de zile cumulat pe an in care am fost langa ei, le-am ascultat ofurile, ne-am bucurat impreuna de viata, am savurat alaturi momentele fie grele fie bune ale vietii. Anul acesta am fost acasa si de ziua mamei si de ziua tatalui. Am urcat in masina si am condus 3 ore pana acasa pentru ca peste alte 7-8 ore sa ma intorc inapoi in Iasi pentru ca aveam chestii de facut. A fost frumos si emotionant sa vad cum le sclipeau ochii de bucurie cand ma vedeau acasa langa ei ca sa ciocnim un pahar de sampanie.
Ieri am primit pachet de acasa. A fost bucuria aia de a deschide o cutie in care stii ca o sa gasesti ceva frumos si bun. A fost ca bucuria unui copil mic atunci cand isi gaseste cadoul de la Mos. Totul parea atat de bun si gustos... pentru ca era de acasa. Pana si foile de ziar vechi aratau altfel... Chiar daca stii ca o sa le arunci la gunoi, tot le strangi frumos si le pui deoparte. E aerul ala de acasa pe care il simti si de la sute de kilometri distanta. E aerul ala care iti aminteste ca nu esti singur pe lume si ca merita sa lupti in continuare indiferent cat de greu ar fi. E aerul care iti aminteste ca timpul se scurge impotriva noastra si ca trebuie sa pretuim ceea ce avem acum pentru ca mai tarziu s-ar putea sa fie prea tarziu...
O melodie pe care o ascult mereu cu lacrimi in ochi si care imi reaminteste intotdeauna de lucrurile care merita cu adevarat: Stefan Hrusca - Ruga pentru parinti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu