Astăzi
m-am cufundat în citit. M-am cuibărit toată ziua printre
rândurile unei cărți frumoase și ușoare - cum îmi place mie să spun cărților pe care le citești dintr-o
răsuflare. Până și pisica a stat liniştită langă mine, dormind sau privind în gol, de parcă ar fi știut că fac
ceva frumos și important pentru care e nevoie de liniște. Autoarea spune că e o
carte pentru fetele singure. Eu, în schimb, după ce am citit-o, aș spune că e o
carte pentru toate fetele, indiferent de vârstă sau statut social. Poate mai
puțin pentru cele deja măritate și fericite.
E o carte în care cuvintele se împletesc unele
cu altele formând o poveste de la care nu îți mai poți lua ochii și care îți trezesc un nesaț și o dorință acerbă de a citi tot mai mult și de a
savura fiecare istorioară, fiecare învățământ și fiecare teorie înșiruite cu
atâta măiestrie de Diana-Florina Cosmin. Acum, la final de zi, parcă simt
părerea aia de rău când vezi ultimul episod dintr-un serial și știi că urmează
vacanța de vară, iar următorul episod va fi abia la toamnă. Parcă vreau să nu
se fi terminat aici și în sinea mea voi aștepta, probabil , și partea a II-a a
cărții.
E o carte care te îmbogățește. Te îmbogățește cu un sentiment de bine,
uneori cu zâmbete sau chiar râs în hohote, iar alteori cu amintiri care îți mai
aduc și acum fie fluturași în stomac fie o lacrimă în colțul ochiului. E o
carte din care voi păstra cu grijă o grămadă de lucruri: adevăruri și citate de
care trebuie să îți mai amintești din când în când, un șir cu câteva filme și
cărți puse în lista de așteptare, amintiri şi poveşti frumoase și chiar câteva
locuri pe care le voi vizita cândva.
"M-am transformat într-o contabilă a echității amoroase
măsurată în minute, zile, sms-uri sau e-mailuri, care - deși nu sună romantic -
spun mai multe despre sănătatea unei relații decât toate declarațiile de
dragoste la un loc. [...] Timpul
înseamnă, în cele din urmă, dragoste și este supremul cadou al zilelor noastre,
mai prețios decât orice bijuterie sau declarație pompoasă de iubire."
"Oamenii care izbutesc să răspândească lumină peste cei din
jur trebuie să se fi aflat, cândva, într-un tunel întunecat. Într-o beznă atât
de densă și de grea, încât singura lumina pe care o puteau găsi era cea
dinăuntrul lor. O lumină care, chiar și după ieșirea din întuneric, rămâne
suficient de puternică, pentru a-i
călăuzi și pe alții."
"Ca
să ajungi la linia de finiș cu zâmbetul pe buze, nu
trebuie să alergi, ci doar să mergi la pas, ca și cum ai face o plimbare în
jurul lacului. Singura unitate de măsură care contează, dincolo de timp și de
viteză, este ritmul inimii în fața frumuseților lumii. Iar bucuria sinceră, fie
ea și una măruntă, de duzină, nu poate fi niciodată o pierdere de vreme."
"Adeseori avem impresia că oamenii pe care-i iubim ne ridică în brațe ca să ne protejeze. Apoi ne dau drumul, și realizăm că au
făcut-o doar ca să ne amețească mai bine."
"Singurul
meu secret privind reuşita unei
relaţii era ca el să ma iubească într-adevăr. Iar eu să nu mă resemnez
niciodată să nu-l iubesc."
"[…]
un bărbat care să aibă curaj să urce pe
piedestalul lui cu mine de mână.
"
…sunt
doar câteva din cuvintele atât de frumos aşezate împreună pentru a
ajunge să aibă un sens şi un adevăr atât de bine lustruit. Restul vă las să le descoperiţi voi printre Povestile unei inimi de Diana-Florina Cosmin.
PS: Mulţumesc Georgiana pentru carte şi pentru omul frumos pe care mă laşi să îl cunosc în fiecare zi.
