Am dat
din intamplare peste un blog. Un blog frumos, iar mai mult decat atat, un
articol frumos. Un articol vechi ce-i drept, dar asa frumos. Un articol, un
blog, scrise de un basarabean. Simplu, sincer, indraznet. Fara frica de a fi
judecat. Fara dorinta acuta de fi cel mai bun sau de a copia pe un altul care
si-a gasit succesul. Un blog din care
poti sa iti dai seama cine si cum e omul ala. Sau cel putin eu am crezut ca am
putut. Un blog simplu, dar cu atata inteles. Un blog cu un blogroll imens.
Majoritatea tineri frumosi, basarabeni. Tineri care ma fac sa fiu mandra de
unde am pornit. Tineri care ma fac sa ma gandesc cum ar fi fost daca acum 8 ani
luam o alta decizie. Ar fi fost frumos oricum, asa cum e si acum. Poate i-as fi
cunoscut pe unii dintre ei. Dar acum e suficient sa le citesc blogurile si sa
zambesc stiind ca Moldova ii are acolo in inima ei. Mi-am amintit de unde vine
pasiunea mea, de unde atata viata in inima mea. Mi-am amintit de unde vin: un
loc frumos, cu oameni si mai frumosi. Un loc numit Moldova, un loc cu o inima
mare. O inima de care atatia trag in toate partile. O inima careia acum ceva
timp i-au taiat capul si picioarele. O inima care totusi mai bate prin acesti tineri.
