Astazi nu am timp

E astazi in fiecare zi. De dimineata de la 5 pana noaptea la 12 cand vine un nou astazi. Fiecare astazi e special in felul sau, fie ca ploua de dimineata sau ca te trezesc razele ghiduse ale soarelui. Fie ca trebuie sa te bati cu birocratia celor de la telefoane sau ca ai de citit o carte de 300 de pagini intr-o singura zi. Fie ca esti entuziast, dar entuazismul iti e omorat de cineva care nu gaseste 5 minute pentru tine sau ca esti atat de debusolat incat iti amintesti dupa ce ai iesit din casa ca ai uitat sa te speli pe dinti. Uneori insa, ai nevoie de un astazi diferit. Un astazi in care sa iti permiti sa fii altfel, altfel decat cum se asteapta toata lumea sa fii.

Astazi nu mai am timp de cei care nu au timp pentru mine. Astazi nu mai am timp sa iti ascult replicile taioase. Astazi vreau sa uit de tine si de smiorcaielile tale. Astazi nu mai am timp de responsabilitati. Astazi nu am timp sa simt decat atingerea usoara a vantului si sarutul dulce al razelor de soare. Astazi nu am timp sa imi amintesc de voi. Astazi nu am timp de probleme si nici de solutii. Astazi nu am timp de oameni mari. Astazi nu am timp sa raspund la telefon. Astazi nu am timp sa planific si nici sa evaluez. Astazi nu am timp de laptop. Astazi nu am timp de bani, cariera, viitor, viata profesionala si nici macar personala. Astazi nu am timp sa cobor cu picioarele pe pamant. Astazi nu am timp sa ma machiez sau sa dau atentie oamenilor de pe strada.

Astazi nu am timp decat pentru mine. Am timp sa merg in Gradina Botanica si sa ma plimb pana se arata o dunga rosie la atingerea cerului cu pamantul. Astazi am timp sa ma plimb prin ploaie fara sa imi fie frica ca o sa racesc. Astazi am timp sa imi uit telefoanele acasa. Astazi am timp sa iti zambesc si sa ma intorc sa plec. Astazi am timp sa o sun pe mama si sa stam ore intregi vorbind despre nimicuri. Astazi am timp sa ii scriu o scrisoare surorii sa ii povestesc ce am mai facut in ultimul timp. Astazi am timp sa merg sa aprind o lumanare la biserica. Astazi am timp sa ma plimb prin magazine ca sa ii cumpar un cadouas nepotelului meu. Astazi am timp sa privesc un copil razandu-i mamei sau bunicilor. Astazi am timp sa iti spun adevarul. Astazi am timp sa fiu eu. Astazi am timp sa conduc cu 60 la ora si muzica la maxim. Astazi am timp sa visez. Astazi am timp sa ma rup de realitate.

Astazi nu am timp decat pentru mine.

Tu cand ai avut ultima data un astazi diferit?

She will create her happy ending...

Voia sa opreasca timpul in loc. Credea ca nu mai existau sentimente, ca totul nu era decat o minciuna in care toata lumea credea doar din cauza filmelor alea americane cu final fericit. I se parea ca intreg pamantul traia intr-o utopia si nimeni nu isi dadea seama de acest lucru. A fost ranita. Cicatricea era prea adanca si sangera mai des decat ar fi prescris orice doctor. Rana era mult prea aproape de inima pentru a fi rezolvata cu o singura operatie. Petele de pe camasa verzuie a fetei erau atat de putin vizibile, incat prea putini oameni si-ar fi putut da seama de ceea ce s-a intamplat cu viata ei.

De cateva luni nu mai era ea insasi. Era ca si cum ai avea o febra musculara care nu te mai lasa sa te ridici de pe scaun. Ea avea febra la muschii inimii. Inima ei nu mai voia sa bata ca inainte. Nu mai voia sa creada. Nu mai voia sa spere, sa viseze. Incetase de mult sa mai pompeze sange curat si inocent. Acum nu mai pompa decat durere si ignoranta. A suferit prea mult si nu merita. A plans, dar lacrimile nu pareau decat sa faca rana sa usture mai tare. A dat cu pumnii in perna, dar nu a obtinut nimic altceva decat niste bule de praf. A incercat sa tipe in sinea ei ca sa nu o auda nimeni, dar asta nu a provocat decat un sir de tuse uscate si innecacioase. A incercat sa povesteasca, sa uite, sa nu ii mai pese, dar nimeni nu parea sa o inteleaga, nici macar propriul suflet sau propria ratiune.

A renuntat intr-un final sa mai incerce. Se resemnase. Se obisnuise cu durerea. Se obisnuise cu gandul ca niciodata nu mai poate fi asa frumos cum a fost o data. Trecea prin lume stearsa si lipsita de vlaga, zambind tuturor cu ochi ei mari si plini de suferinta. Facea totul din automatism, iar uneori uita sa faca ce avea de facut. Inainte obisnuia sa asculte oamenii si sa ii faca sa se simta mai bine. Acum nu mai credea ca poate face asta. Inainte era plina de viata, iar entuziasmul din firea ei il simteai la mii de kilometri distanta. Acum ii puteai simti doar cearcanele ingrozitoare cand trecea prin capatul holului. Inainte era omul cu solutiile. Acum era omul care tacea cu privirea pierduta in spatiu. Inainte era fata in ochii careia puteai vedea licariri de diamant. Acum era fata cu pleoapele lasate care nu mai credea in nimic, care nu mai credea in viitor.

Si totusi, cand a ajuns sa nu mai creada in nimic, acel nimic i-a aratat in ce sa creada.

To be continued…

Ce ii face pe oameni fericiti?

AIESEC te invită pe data de 13 iunie 2010, ora 10:00 la "Th!nk - idei discursive", eveniment organizat în parteneriat cu TEDx Iaşi, cu prilejul celei mai mari conferinţe internaţionale a verii, IASHINGTON 2010!

Speakeri precum Ada Roseti, Răzvan Crişan, Valy Greavu, Vali Tătar sau Adrian Rândaşu, vor încerca să iţi răspundă într-o manieră cât mai personală la întrebarea "Ce ii face pe oameni fericiţi?". În plus, invitatul surpriză iţi va schimba cu siguranţa perspectiva asupra conceptului de fericire, făcându-te să iţi aminteşti de lucrurile cu adevărat importante.

Pentru a participa la eveniment, te rugăm să te înscrii completând formularul pe care il gasesti aici: http://iashington.org/think

Taxa de participare este de doar 30 de lei.