Ce fac "marii speakeri" pentru a-şi demonstra teoriile prin diverse experimente "făcute" pe participanţi în timpul faimoaselor lor discursuri? Îi găsesc pe cei mai... tinerei, inofensivi, naivi, care par mai "prostuţi", dintre cei prezenţi, şi îşi plasează cu mândrie şi interes (sau nu), teoriile, pe pielea acelor "copilaşi".
Un speaker bun ar cere acordul sau ar întreba persoana în cauză daca e de acord să participe sau să facă ceva, sau dacă e ok cu a fi "un studiu de caz" pentru o anumită teorie/experiment, sau ar folosi oameni care să se ofere voluntar.
Un speaker prost nici măcar nu şi-ar cere scuze daca într-un anume fel ar fi jignit/ofensat sau pus persoana respectivă într-o situaţie jenantă.
Asta se întâmplă într-o lume în care toată lumea este speaker - mai inteligent (nu... mai întelept!) decît toţi ceilalţi şi cu siguranţă unul care are ce îi învăţa pe ceilalţi chiar dacă nu are nimic de spus sau repetă chestii inteligente spuse de alţii în cărţi.
Şi ca să arăt că am învăţat şi eu ceva: Cu tot respectul, domnilor "mari speakeri"!
Sursa photo: http://www.courtoons.net/
