Da,
m-am întors. Și încetați să mă mai întrebați de ce. Nu
știu ce se întâmplă cu lumea sau, mai exact, cu tinerii din ziua de azi. Faptul
că te întorci dintr-un oraș mai mare cu mai multe oportunități într-unul mai
mic, cu mai puține oportunități și în care sunt atât de multe lucruri de
construit, e cea mai mare prostie pe care poți să o faci în viața ta. Asta e
părerea generală. Pot să întreb și eu de ce?
Suntem atât de vrăjiți de mirajul
orașelor mari în care ni se pare că lucrurile sunt atât de bune și atât de
frumoase, că lumea e atât de educata și totul este atât de dezvoltat și de
"nobil" încât uităm, da uităm să mai vedem frumuseţea orașelor și
lucrurilor din jurul nostru, uităm să vedem oportunitățile din orașele noastre
mici. Oportunități care, într-adevăr, nu apar pe bannere și city light-uri
imense, nu sunt publicate în nu știu câte ziare și pe nu știu câte site-uri de
joburi sau oportunități. Oportunități care nu te fac om mare, cu salariu mare,
care simte o mândrie enormă când își pune pe linkedin sau facebook că lucrează
la nu știu ce multinațională și speră că colegii lui de liceu vor vedea asta și
vor crăpa de invidie. Oportunități care nu îți dau, într-adevăr, satisfacție
materială, salariu relativ mare și un mod de viață pe care l-ai văzut cu ceva
ani în urmă în filme americane și sperai să ajungi și tu așa cândva.
Oportunități care nu te golesc de tine.
Oportunități care nu se văd cu ochiul liber, pe care trebuie să le simți
și să crezi în ele.
S-ar putea să spuneți că sunt "cu
capul" (da, au mai spus-o câțiva relativ recent), dar
știu și că în Iași am câțiva omuleți care gândesc la fel ca mine și care au
refuzat să plece sau chiar s-au întors și ei aici. Și știu că împreună cu
acești omuleți, cândva, vom construi lucruri frumoase pentru orașul ăsta, care
în trei ani cât m-a găzduit, m-a vrăjit, pentru oamenii de aici și pentru că să
îl facem să ajungă la nivelul altor orașe din România.
M-am întors aici pentru mine. M-ar întors
pentru liniște. M-am întors pentru oamenii mei. M-am
întors pentru că aici pot să fac lucruri în care cred fără să mă pierd pe mine.
