Sunt mai
bine de 7 ani. 7 ani de cand aceasta tara minunata m-a adoptat. M-a luat sub
aripa ei si m-a lasat sa imi creionez viata si experientele lasandu-ma sa ii
cunosc oamenii calzi, frumosi, plini de viata, cu vise indraznete, carora le
pasa… Oameni cum nu stiu daca mai gasesti undeva pe acest pamant.
Cand eram mica surorile mele imi spuneau ca Romania este tara mama a Basarabiei. Cand am mai crescut, profesorul meu de romana din generala ne arata si ne amintea in fiecare zi ca Basarabia e sange din sangele Romaniei si trup din trupul Romaniei. In felul asta am ajuns sa iubesc tara asta, sa vreau sa ajung sa invat aici si sa ajung sa o cunosc asa cum este ea, cu bune si cu rele. Si uite ca am adunat 7 ani, 2 luni si 18 zile de experiente, provocari, momente care de care mai interesante si mai frumoase, clipe care de care mai intense, bucurii, impliniri si oameni frumosi.
Multumesc, Romania, pentru tot ceea ce mi-ai oferit si pentru oamenii frumosi pe care mi i-ai dat in cale. Si nu in ultimul rand, multumesc statului roman pentru bursa pe care a avut incredere sa mi-o dea acum 7 ani :).
