Voi scrie azi despre niste cuvinte extraordinare pe care le-am auzit cu ceva timp in urma de la o persoana foarte draga mie, niste cuvinte care si atunci, si acum, cand le-am auzit din nou si mi le-am reamintit, mi-au facut ziua si dimineata mai frumoase si mai luminoase. Un zambet timid m-a cuprins si mi-a venit dorul de a scrie din nou, de a face lucruri mari si frumoase atunci cand mi se parea ca toate s-au napustit asupra mea si nu ma lasa sa respir. Am langa mine o lista lunga de lucruri care trebuiesc facute, o mare parte dintre ele astazi, si o alta parte – saptamana care vine cu pasi repezi. Si asa e de cateva saptamani, sau chiar luni. Furtuni si tornade de chestii care trebuiesc facute in fiecare zi. Am supravietuit, mai usor sau mai putin usor, pana acum, si stiu ca voi supravietui si de acum inainte, insa ceea ce imi propun de azi inainte este nu sa supravietuiesc furtunii, ci sa invat sa dansez in ploaie. O sa zambesc mai mult, o sa vad lucrurile bune din viata mea si o sa le scot in fata, o sa imi amintesc mereu de ce fac ceea ce fac, o sa imi amintesc mereu ca merita si ca, de fapt, nu exista lucruri mai frumoase pe care as fi putut sa le fac astazi, aici si acum. O sa imi amintesc de omuletii care lucreaza cot la cot cu mine si de ceea ce vrem noi sa facem pentru lume. Si ziua o sa fie mai frumoasa, furtuna nu o sa mai fie asa infricosatoare, iar eu o sa am curajul sa ies sa dansez in ploaie.
„Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni, ci sa stii sa dansezi in ploaie!”
